Codru

ŞUier aspru, prin ce văI
Te petreci, subt crengile moi?
Peste rădăcini şI spini
Pe cărări cu mărăcini
Prin ciulini ascunzi lighioane
Născătoare de ghinioane
Poartă boli în al tău pântec
Împleteşte-n lunci un bocet

Frunzele cad şI zările se varsă
Apa e neagră, piscu-I scobit
Ce deznădejde sădit-a omu’
’N pântecul lumii – cânt adormit

Eu rag cu inima-nflorită
La mugetul de jale
Descumpănit, în pripă
Născut de-un glas din vale
Rămâi să pieri!
Rămâi să simţI!
Azi, dezmierdat de soartă
De veacuri, văzu-ţI, îmbrăcat
Cu spini, cărarea-arată-ţI

Unde calea şerpuieşte
Uite! Încalecă zarea
Pasul meu uşor îl ţese

Uite, văpăI
Peste cer se-ntind
S-a-mplinit
Ceasul
Uite, văpăI
Peste cer se-ntind
S-a-mplinit
Ursita

Unde calea şerpuieşte
Uite! Încalecă zarea
Pasul meu uşor se pierde

Codru, ridică-ţI ascuţitul pinten
Crestele albe, suflul pierit!
Urlă-ţI durerea către înalturi
Spre a-ţI renaşte duhul cernit!